Prezentul articol își propune să evidențieze importanța efectelor de lungă durată în
calculul deformațiilor elementelor de beton armat pe baza codurilor românești, europene și
americane, având în vedere efectul negativ semnificativ a acestui fenomen.
Scopul articolului este acela de a evidenția diferența care apare între neglijarea și
considerarea efectelor de lungă durată în calculul elementelor de beton armat.

În contextul de proiectare actual, piața națională a construcțiilor adresează cerințe de
reducere a costurilor construcției, coroborate cu cerința proiectării planșeelor cu deschideri din
ce în ce mai generoase, neasistate de grinzi. Conform standardelor în vigoare, deformația unui
element sau a unei structuri nu trebuie să afecteze buna lor funcționare sau aspectul lor.
Trebuie fixate valori limita corespunzătoare ale săgeților, ținând seama de natura construcției,
de finisaje, de pereții despărțitori și de accesorii, si de destinația sa.
Trebuie limitate deformațiile la valori compatibile cu deformațiile celorlalte elemente
legate de structura cum sunt pereții despărțitori, vitrajele, placajele, rețelele sau finisajele. În
anumite cazuri, o limitare a deformațiilor poate fi necesara pentru a asigura buna funcționare
a mașinilor sau aparatelor așezate pe structura, sau pentru a evita formarea de bălți pe
acoperișurile terasă.
Contracția și curgerea lentă sunt proprietăți ale betonului dependente de timp ce au
un impact negativ semnificativ asupra deformațiilor elementelor din beton. Standardul SR-EN
1992-1-1-2004 recomanda să se țină seama de efectele lor pentru verificări la stări limita de
serviciu.
Atunci când se tine seama în calcul de efectul curgerii lente, se recomanda sa se
evalueze efectele în combinația cvasipermanenta de încărcări, independent de situația din
proiect considerata – permanenta, tranzitorie sau accidentala.